Dupa ani de discutii, Elvetia a renuntat la eforturile menite sa convina asupra unui tratat general cu UE. Elvetia nu se afla in Uniunea Europeana, dar a aderat la multe dintre politicile sale, cum ar fi libertatea de miscare. Relatia este in prezent guvernata de peste 120 de acorduri bilaterale, iar esecul inlocuirii acestora cu un acord-cadru ar putea afecta legaturile.

” Regretam aceasta decizie , avand in vedere progresele inregistrate in ultimii ani”, a spus Comisia UE.

Acordul de liber schimb UE-Elvetia dateaza din 1972. Comisia – organul executiv pentru cele 27 de state membre ale UE – a declarat ca, fara un acord-cadru UE-Elvetia, modernizarea acestei relatii nu ar fi posibila. Acordurile existente ,,nu au fost la curent”, iar impactul deciziei Elvetiei ar trebui analizat, a avertizat acesta.

Ce a mers prost?

Guvernul elvetian a evidentiat trei aspecte : protectia salariilor, normele care reglementeaza ajutorul de stat si dreptul cetatenilor UE care lucreaza in Elvetia de a solicita prestatii sociale elvetiene ca parte a libertatii de circulatie.

Ministrul de externe Ignazio Cassis a declarat ca Elvetia nu poate accepta cererile UE pentru drepturi egale pentru lucratorii din UE, deoarece ar fi insemnat o ,,schimbare de paradigma” nedorita in politica migrationala a Elvetiei. Guvernul se temea, de asemenea, ca ar putea duce la costuri mai mari de securitate sociala.

Cele doua parti se pot baza pe patch-uri de acorduri bilaterale, dar aceste acorduri vor iesi in cele din urma, astfel incat Elvetia nu va avea acces la un potential sindicat electric sau alte zone ale pietei unice care se schimba.

Cu toate acestea, un acord bilateral a expirat doar saptamana aceasta cu privire la comertul cu produse de tehnologie medicala si organizatia elvetiana MedTech a spus ca va costa industriei 114 milioane franci elvetieni (90 milioane GBP; 104 milioane EUR) si 75 milioane EUR in fiecare an dupa aceea.

Ce reactie a existat?

Partidul Popular Elvetian de dreapta (SVP) a salutat destramarea negocierilor ca ,,o victorie pentru autodeterminarea elvetiana”, in timp ce sindicatele s-au aratat multumite, deoarece au fost ingrijorate de impactul asupra protectiei salariilor si serviciilor publice.

Dar majoritatea partidelor politice din Elvetia au fost critice: presedintele partidului socialist Roger Nordmann a descris-o drept ,,Miercurea Neagra”.

Presedintele confederatiei elvetiene Guy Parmelin a respins termenul ,,Miercuri Negre” si a spus ca spera la o ,,resetare fructuoasa a relatiilor noastre”, adaugand ca Elvetia si UE au ramas parteneri de prima clasa. Chiar si fara un tratat, era in interesul lor comun sa isi mentina ,,abordarea bilaterala dovedita”, a spus el.

Spre deosebire de Marea Britanie, care a lasat Uniunea Europeana fara acces la piata unica sau la uniunea vamala, Elvetia face parte din piata unica, precum si din zona fara pasapoarte Schengen a UE.

Guvernul de la Berna spune ca 1,4 milioane de cetateni ai UE locuiesc in Elvetia si a promis ca va cere parlamentului sa aprobe eliberarea a 1,3 miliarde de franci (1 miliarde de lire sterline; 1,4 miliarde de dolari) la fondul UE pentru statele membre mai sarace, care a fost inghetat in 2019 si este conditie cheie pentru aderarea elvetiana la piata unica.

1972: Acord de liber schimb

1992: Elvetianul voteaza in mod restrans impotriva aderarii la Spatiul Economic European

1992-2002: Elvetia negociaza, apoi semneaza primele acorduri bilaterale cu UE – acestea sunt interdependente si includ libera circulatie a persoanelor – sustinuta de un vot in 2000. Un acord-cadru general este propus in 2002

2005: Elvetienii voteaza pentru aderarea la tratatul european Schengen privind frontierele deschise si extinderea liberei circulatii la 10 noi state UE

2014: Elvetienii inapoiaza in mod restrans cotele pentru lucratorii din UE, suparand UE. Au loc discutii pentru a formaliza relatiile intr-un tratat-cadru