Programarea unei igienizări profesionale la fiecare șase luni este o recomandare frecvent întâlnită, dar nu reprezintă un interval universal, potrivit automat pentru orice pacient. Starea gingiilor, cantitatea de placă bacteriană acumulată, prezența implanturilor sau a aparatului dentar și anumiți factori de risc pot determina medicul să recomande controale mai apropiate. În cazul persoanelor cu diabet, riscul parodontal este unul dintre elementele care trebuie luate în calcul atunci când se stabilește cât de des este indicat un detartraj și care trebuie să fie protocolul de mentenanță.

De ce contează riscul parodontal?

Tartrul apare după mineralizarea depozitelor bacteriene și nu mai poate fi îndepărtat prin simplul periaj de acasă. Atunci când acumulările ajung în apropierea sau sub marginea gingiei, ele pot întreține inflamația și pot favoriza apariția unor probleme parodontale.

În cazul pacienților considerați cu risc parodontal crescut, inclusiv al celor cu diabet, medicul poate recomanda un detartraj la intervale mai scurte decât cele șase luni utilizate frecvent ca reper pentru persoanele fără factori suplimentari de risc. Frecvența nu se stabilește însă doar în funcție de existența diabetului, ci după evaluarea concretă a sănătății orale.

De la șase luni la trei-patru luni

Pentru o persoană cu o igienă orală bună și fără afecțiuni parodontale, ședințele de profilaxie pot fi recomandate, în multe cazuri, la aproximativ șase luni. În schimb, pacienților cu risc parodontal crescut li se poate indica un interval de trei-patru luni pentru control și detartraj, dacă situația clinică justifică această frecvență.

Scopul nu este realizarea procedurii cât mai des, ci evitarea perioadelor suficient de lungi pentru ca biofilmul și tartrul să se acumuleze și să afecteze gingia. Tocmai de aceea, intervalul optim trebuie individualizat, nu stabilit după un calendar identic pentru toată lumea.

Mai multe informații despre procedură și variantele de igienizare pot fi consultate aici: https://www.dental-med.ro/igienizare-dentara-detartraj-cu-ultrasunete-airflow-dentar/.

detartraj-1.jpg

Ce verifică medicul la fiecare ședință?

Vizita periodică nu înseamnă exclusiv îndepărtarea tartrului. Înaintea unui detartraj, medicul poate evalua gingiile, prezența inflamației, acumulările de placă și tartru și, atunci când există suspiciunea unei afectări parodontale, profunzimea pungilor dintre gingie și dinte.

În protocolul GBT, evaluarea este urmată de evidențierea biofilmului, Airflow pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a depozitelor incipiente, iar ultrasunetele prin tehnologia PIEZON® sunt utilizate ulterior pentru tartrul mineralizat rămas. Astfel, procedura este adaptată la ceea ce există efectiv pe suprafețele dentare.

Ce se întâmplă dacă există deja pungi parodontale?

O simplă ședință de igienizare nu înlocuiește tratamentul parodontal atunci când există o afectare mai profundă. Dacă sunt identificate pungi parodontale, poate fi necesar un detartraj subgingival și curățarea atentă a suprafeței rădăcinii. Ulterior, medicul reevaluează răspunsul țesuturilor și stabilește dacă sunt necesare alte proceduri.

Din acest motiv, pentru pacientul cu diabet, frecvența vizitelor nu ar trebui stabilită doar după ultima dată la care a fost efectuată igienizarea. Contează evoluția gingiilor, acumularea biofilmului și riscul individual observat la controalele succesive.

Mentenanța trebuie stabilită individual

Un detartraj realizat prea rar poate permite acumularea și mineralizarea depozitelor, în timp ce efectuarea inutil de frecventă, fără o indicație bazată pe evaluarea pacientului, nu oferă automat beneficii suplimentare. Pentru persoanele cu diabet și risc parodontal crescut, medicul poate recomanda controale mai apropiate și o strategie de mentenanță adaptată, astfel încât eventualele modificări ale sănătății gingivale să fie observate și gestionate din timp.