Se spune ca nu trebuie sa subestimezi un barbat care se pricepe la vorbe, iar femeile stiu cel mai bine cat de adevarat este acest dicton.

O propozitie spusa la timpul ei, doua vorbe alaturate corect, cateva soapte cu mare rezonanta pot transforma suflete sau pot zapaci minti.

Iubirea, fericirea, placerea, toate sunt conectate, printre altele, la ceea ce barbatii declara, isi asuma verbal, promit, marturisesc…

Asta nu inseamna ca nu mai avem nevoie de fapte, de priviri, de saruturi sau strangeri de mana, dar sa nu uitam ce spunea William Shakespeare: “Pestii se prind cu undita, iar oamenii cu vorba.”

Pe de alta parte, vorbele au si un revers al medaliei – comunicarea poate fi o surpriza neplacuta, iar multi dintre barbati, voluntar sau involuntar, socheaza cu o paleta larga de sentimente sau opinii transmise prin viu grai.

Uneori nici nu vor sa spuna ce spun, dar le mai iese si lor prost din cand in cand – pe principiul “mai bine taceai, filosof ramaneai”.

Exista, asadar, vorbe care imbraca forma unor marturisiri si acestea sunt inacceptabile nu pentru ca sensul lor e o bazaconie, ci pentru ca imediat cum au fost spuse, ele se incadreaza la statutul „minciuni” sau “nu e minciuna, doar ca nu s-a ivit o astfel de discutie – daca s-ar fi ivit, crezi ca nu ti-as fi spus ca am mai fost casatorit sau ca mai am doi copii?”.

Apoi, sunt nevinovatele “glume proaste” al caror scop ar trebui sa fie cel de a te face sa razi cu gura pana la urechi, doar ca in loc sa razi, ai vrea sa te ridici de la masa si sa-ti vezi de drumul tau.

Am trecut prin perioade lungi in care majoritatea barbatilor, de altfel foarte simpatici si extrem de inteligenti, parca participau la un concurs “cine face cea mai buna gluma proasta?”.

De la „Cand vorbesc femeile cel mai putin? In luna februarie!” la “Rochia asta iti pune asa de bine formele in evidenta, parca ai fi insarcinata”, tuturor trebuie sa le faci fata cu un simt al umorului bine educat sau cu niste dopuri de urechi pe care le porti de obicei in avion.

O categorie aparte este cea din care fac parte justificarile de orice tip: “A fost doar un sarut”, „Da, am dus-o acasa, vroiai sa o las pe drumuri la ora 5 dimineata?”, “Da, am intarziat putin pentru ca fosta mea iubita avea nevoie de un sfat”, “Si ce, am primit din greseala o poza cu o femeie topless, crezi ca este imposibil?” sau la 23.00: “M-a sunat o colega, vroia sa faca rost de un alt numar de telefon – da, maine sa faca rost, adica maine are nevoie de el”.

Cel mai greu de suportat sunt insa vestile extremiste si spontane: “Am demisionat azi, ma gandeam mai demult, dar azi a fost un moment propice”, “I-am spus mamei ca poate trai cu noi, incepand de azi, e jos de fapt”, „Iubito, sunt in arest la domiciului”, “Nu am mai discutat niciodata despre asta, dar de maine ma mut, singur” sau „Cred ca sunt homosexual”.