M-am maritat pentru bani, iar acum regret

“Buna ziua,

Sunt Cami, am 28 de ani si vreau sa va povestesc putin din viata mea, in speranta ca nu veti face aceleasi greseli ca mine.

Mi-am cunoscut sotul cand aveam 23 de ani, iar el 33. Diferenta de varsta nu era prea mare, asa ca mi-am zis ca pot incerca o relatie. Nu aveam de gand sa ma marit, insa imi placea ideea unei relatii cu un om mai trecut prin viata.

Pe langa asta, m-a atras si faptul ca era (si este) destul de bogat. Eu provin dintr-o familie mai modesta, din provincie, si l-am cunoscut chiar la terminarea facultatii la Bucuresti, cand habar nu aveam ce voi face in viitor.

L-am cunoscut pe el, si pot spune ca de atunci viata mi s-a schimbat radical. Restaurante scumpe in care nu mi-as fi permis inainte sa intru, magazine luxoase, cadouri si multe altele. M-a atras aceasta viata poate mai mult decat m-a atras el ca persoana, iar primul an a trecut repede.

Am aflat ca mai fusese casatorit o data, iar mariajul a durat 4 ani si ca divortase de 2 ani deja. Nu m-a deranjat (mai ales ca nu aveau un copil care sa-i tina impreuna). Ma gandeam ca el avea o varsta si era normal sa aiba relatii de lunga durata in trecut (chiar si casatorii care esuasera).

A urmat cererea in casatorie, la care nu ma asteptam. M-a cerut de sotie in timpul unei croaziere si am acceptat fara sa ma gandesc de doua ori. Nu lucrasem o zi in viata mea si m-am gandit ca decat sa ma chinui o viata intreaga cu greutatile vietii, mai bine accept sa-i devin sotie. Dupa inca 1 an am facut si nunta. Aveam 25 de ani si eram maritata (cam tarziu daca e sa judec dupa alte colege din generala, care erau deja casatorite de 2-3 ani).

De cand l-am cunoscut pe el nu mi-a lipsit nimic, am avut tot ce mi-am dorit. Acum am si o fetita minunata de aproape 2 anisori, pe care o iubesc enorm. Si el o iubeste, insa parca toata atentia o primeste doar fiica mea. E ca si cum as fi geloasa pe fetita mea ca sotul o iubeste (stiu ca e absurd).

De abia acum realizez ce greseala am facut: eu nu am niciun fel de cariera, niciun suport financiar pe care sa ma bazez, nu am banii mei, nu sunt independenta si depind in totalitate de el. Acum imi doresc sa nu trebuiasca sa ii cer bani de fiecare data cand ies in oras, cand plec la salon sau iau masa cu vreo prietena in oras.

Regret faptul ca m-am maritat doar gandindu-ma la bani, desi acum imi iubesc sotul. Nu se poarta urat cu mine, nu ma loveste, este minunat cu cea mica, am o viata linistita si plina de lucruri scumpe, insa nu simt cu adevarat ca traiesc.

Imi iubesc sotul, insa nu este acea iubire pentru care ai fi in stare sa faci orice, sa renunti la orice doar ca sa fii cu persoana respectiva. Este mai mult o obisnuinta, o recunostinta pentru toate lucrurile frumoase pe care le am alaturi de el.

Ca un sfat pentru fetele tinere: claditi-va intai o cariera pe care sa va puteti baza, faceti-va un rost in viata si gasiti-va barbatul potrivit nu dupa grosimea portofelului. Stiu ca multe nu veti fi de acord cu mine si inteleg ca partea financiara este foarte importanta pentru voi, insa nu va lasati pacalite asa usor. Poate nu veti da peste un barbat bun ca mine si va trebui sa va luati viata in maini la 30-35 de ani (ceea ce este foarte dificil).”

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*