Hemoroizii reprezinta dilatatii ale venelor anorectale (care captusesc canalul anal), asemanatoare dilatatiilor varicoase ale membrelor inferioare. In functie de originea lor, hemoroizii pot fi interni, externi sau micsti.

Procesul de aparitie. Dilatatiile hemoroidale (mai ales cele interne) sunt considerate fiziologice, adica normale, fiind intalnite la toti oamenii si avand ca rol etanseizarea (inchiderea) orificiului extern al canalului anal si, prin urmare, asigurarea continentei gazelor. Ele se transforma in entitati patologice (echivalentul bolii hemoroidale) atunci cand devin simptomatice sau cand se complica, fenomene declansate in urma actiunii asupra lor a factorilor patogeni (care declanseaza boala) diversi. Acesti factori declansatori determina alterarea structurii peretelui venos, cu cresterea calibrului sau numarului dilatatiilor hemoroidale, fragilizarea si/sau confluarea acestora. Prin urmare, apare o perturbare a circulatiei sangvine locale, in principal staza (stagnarea sangelui), aceasta favorizand hemoragia (“sangerarea”) sau tromboza, cele doua complicatii majore ale bolii hemoroidale.

Dintre cauzele cele mai frecvente ale hemoroizilor enumeram constipatia cronica si severa, sedentarismul, obezitatea, sarcina si nasterea, ridicarea greutatilor, alimentatia dezechilibrata (abuz de alcool si condimente iuti).

Semnele si simptomele bolii hemoroidale sunt variate: pruritul anal (senzatie de mancarime la nivelul anusului), prolapsul (“caderea” dilatatiilor venoase in afara canalului anal din cauza ruperii tesutului lor de sustinere), sangerarea (de regula este fara durere, cu sange rosu “terminal”, adica la sfarsitul scaunului sau care acopera scaunul, fara a fi amestecat cu acesta), durerea (care variaza de la senzatia de arsura si pana la durerea intensa din tromboza hemoroidala). Tromboza hemoroidala reprezinta formarea unui cheag de sange in interiorul dilatatiei hemoroidale si se caracterizeaza prin prezenta unor umflaturi dureroase si tari la nivelul anusului.

Intensitatea manifestarilor clinice nu se coreleaza cu dimensiunea hemoroizilor, mase mari hemoroidale putand evolua fara nici un simptom sau hemoroizi de mici dimensiuni putand fi responsabili de sangerari abundente. Evolutia simptomatologiei este intermitenta, cu perioade de disconfort ce alterneaza cu perioade de acalmie, insa de cele mai multe ori simptomele recurente sunt din ce in ce mai suparatoare.

In evolutie, hemoroizii parcurg patru stadii evolutive, numite grade, si anume:

– gradul 1 – hemoroizi care sangereaza la defecatie, dar nu prolabeaza (nu coboara);

– gradul 2 – hemoroizi care prolabeaza la defecatie, dar se retrag spontan;

– gradul 3 – hemoroizi care prolabeaza la defecatie si nu se retrag spontan, dar pot fi introdusi manual;

– gradul 4 – hemoroizi care prolabeaza permanent si nu pot fi introdusi manual.

Rectoragia (exteriorizarea de sange rosu de la nivelul rectului) poate fi manifestarea si a altei patologii colonice, cum ar fi neoplasmul de colon sau bolile inflamatorii. De aceea, pentru un diagnostic corect se efecueaza pe langa examinarea regiunii ano-rectale si tuseul rectal, rectoscopia/sigmoidoscopia, sau chiar colonoscopia daca nu se gaseste sursa sangerarii.

Tratamentul in boala hemoroidala depinde de gradul acesteia, dar si de patologia asociata. In principiu, pentru stadiile incipiente se folosesc masuri conservatoare cum ar fi: modificari ale dietei (suplimentarea continutului de fibre vegetale sau administrarea de reglatoare de tranzit pentru combaterea constipatiei, evitarea condimentelor si alcoolului, scaderea in greutate la pacientii obezi), evitarea sedentarismului, toaleta blanda a regiunii ano-rectale, medicatie pentru combaterea durerii, scaderea inflamatiei locale si tonifierea peretelui venos, cu reducerea implicita a sangerarii. Pentru stadiile avansate, pot fi luate in calcul metode miniinvazive de genul ligaturii cu benzi elastice sau scleroterapiei (fibrozarea hemoroizilor) sau metode chirurgicale.