Revarsatul lichidian pleural se defineste prin prezenta unei cantitati anormale de lichid in spatiul pleural. In mod fiziologic, spatial pleural este virtual, fiind prezenti cativa ml de lichid cu rol de reducerea fortelor de frecare dintre foitele pleurale.

Frecventa revarsatelor lichidiene este de 320/100000 locuitori, cu distributie egala intre sexe.

Cauzele cele mai frecvente de revarsat lichidian sunt: neoplazia (cancerele), infectiile sau decompensarile cardiace. La pacientii cu varsta pana in 30 ani, etiologia cea mai frecventa este tuberculoza; la cei peste 45 ani predomina neoplaziile (mai ales daca pacientul este fumator sau cu expunere la noxe casnice sau profesionale).

Manifestarile clinice in caz de revarsat lichidian sunt:

durerea toracica brusc instalata, accentuata de inspir profund si modificata de pozitie (ameliorata daca pacientul se aseaza culcat pe partea cu lichid);

dispneea (greutate in respiratie), data de acumularile mari de lichid. Pe masura ce se accentueaza dispneea se amelioreaza durerea.

febra – indicator pentru natura infectioasa a revarsatului lichidian;

tuse iritativa (seaca) persistenta influentata de pozitie (ameliorata daca pacientul se aseaza pe partea cu lichid);

prezenta concomitenta de semne ale unei decompensari cardiace (edeme, durere in hipocondrul drept, jugulare turgescente).

Diagnosticul revarsatelor lichidiene cuprinde mai multe etape:

Radiografia toracica prezinta o opaciere intr-una din jumatatile inferioare ale hemitoracelor drept sau stang (mai rar se poate intalni bilateral). Pentru ca un revarsat lichidian sa fie vizibil trebuie sa fie in cantitate de peste 300 ml.

Punctia toracica efectuata de catre medical pneumolog in scop diagnostic si terapeutic (evacuarea lichidului pentru usurarea simptomelor). Primul pas este examenul biochimic din lichid, si anume prezenta si cantitatea de proteine din lichid. Daca acestea sunt sub 3g/dl, revarsatul este cu siguranta de natura extrapulmonara: insuficienta cardiaca, ruptura esofagiana, pancreatita, abces subdiafragmatic, insuficienta renala ciroza, decompensate vascular. Daca lichidul prezinta o cantitate de proteine peste 3 g/dl poarta numele de pleurezie si cu certitudine este de cauza pulmonara sau pleurala. Lichidul evacuat prin punctie se poate investiga bacteriologic pentru a cauta cauza unei eventuale infectii (± tuberculoza). Prezenta de sange indica fie o neoplazie, fie un infarct pulmonar. Punctia toracica este diagnostica in 18% din cazuri si poate ridica o suspiciune diagnostic in 56% din cazuri.

Biopsia pleurala este efectuata tot de catre pneumolog, daca punctia simpla nu este concludenta. Aduce informatii importante in cazul unui diagnostic diferential intre TBC si cancer.

Bronhoscopia este utila daca exista si condensari pulmonare asociate pleureziei.

Pleuroscopia se efectueaza de catre chirurg, sub anestezie locala cu sedare. Vizualizeaza cavitatea pleurala si se pot face biopsii tintite din leziuni.

Tratamentul pleureziilor este stabilit in functie de boala cauzala; infectiile sunt tratate cu antibiotic.

Prezenta bacteriilor in lichidul pleural implica existenta unui empiem (puroi in pleura) si necesita pe langa antibiotic si spalaturi pleurale, eventual prin drenaj pleural (tub de dren).

Tuberculoza necesita evacuarea completa a lichidului asociata cu tratamentul specific bolii.

Neoplaziile trebuiesc tratate in serviciul oncologic, prezenta de celule tumorale in lichidul pleural insemnand metastaza pleurala si trecerea cancerului in stadiul IV, fara viza chirurgicala.

Revarsatele lichidiene de cauza extrapulmonara implica tratamentul bolii de baza.