Daca in articolul trecut am vorbit despre “Rocco si fratii sai”, o pelicula in care personajele trebuie sa aleaga intre bani si familie, astazi o sa descoperim ceea ce a fost numit “un film de arta clasica”: “Ghepardul” (Il Gattopardo, 1963). Filmul a reusit sa impresioneze criticii atat din Europa, la Cannes, cat si din America, la Oscar, unde a trebuit, din pacate, sa se multumeasca doar cu o nominalizare.

Filmul este o ecranizare a romanului lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa si prezinta Sicilia anilor 1860, unde lumea somptuoasa se afla in declin. Sunt redate miscarile sociale care au loc in Italia dupa manevra Risorgimento dar si trairile printului Fabrizio si Salina care trebuie sa aiba grija de traditie dar si de familie, interpretat fara cusur de Burt Lancaster.

Printul este unul dintre putinii, din lumea sa, care intelege ce se intampla si este dispus sa semneze un pact cu burghezii, pentru a evita o confruntatre cu armata.

Din dorinta de a schimba ceva, el isi insoara nepotul, interpretat de Alain Delon, cu fiica primarului local. Alianta dintre “Ghepard” si “Sacal” este celebrata in scena nuntii, care dureaza o treime din film. Este o scena filmata si regizata impecabil, unde in spatele unor sali si costume splendide se ascunde decaderea.

Despre filmul “Ghepardul” s-au scris si s-au spus multe, incercand sa se realizeze o analiza a uneia dintre cele mai reusite ecranizari din istoria filmului. Multi au comparat personajul principal cu insusi regizorul, ambii proveneau din familii aristocrate si ambii au cochetat cu partidul comunist.

In acest film se remarca Burt Lancaster, unul dintre preferatii regizorului care il va mai distribui si in alte pelicule viitoare. Visconti reuseste sa redea publicului o fata pe care nici un alt regizor nu a putut sa o scoata de la actor, el ramanand in istorie datorita acestei interpretariDar minunat joaca si Alain Delon, dar mai ales Claudia Cardinale care uimeste prin frumusetea sa.

“Ghepardul” este unul dintre cele mai scumpe si somptuoase filme produse vreodata in Europa si pentru acest lucru Visconti a fost acuzat ca a creat o pelicula monumentala despre sine, un film de autor.

Pentru pelicula sa, Luchino Visconti a fost rasplatit cu Palme d’Or, la Festivalul de Film de la Cannes, dar a trebuit sa se multumeasca doar cu o nominalizare la Premiul Oscar.

In articolul viitor o sa incheiem seria dedicata regizorului Luchino Visconti, cu filmul “Moarte la Venetia”.