Trieste, situata in nord-estul Italiei, a primit in ultimele doua secole mari autori ai literaturii universale. Statutul sau de oras de granita i-a oferit un amestec unic de trei culturi (slava, latina si germanica) care captiveaza vizitatorii datorita diferentei sale autentice fata de alte orase italiene.
Doar doua ore despart populatia de Venetia, iar de gara sa centrala, trenuri si autobuze o fac legatura cu restul Italiei, Austria, Slovenia sau Croatia. Tanarul James Joyce a ajuns in aceeasi statie in 1904 pentru a preda limba engleza la scoala Berlitz. A stat la Trieste timp de un deceniu si a scris Dubliners (1914) si primele capitole din celebrul sau Ulise (1922).
La acea vreme, Trieste era un oras cosmopolit si prosper. Era portul principal al Imperiului Austro-Ungar si bogatiile curgeau fara oprire. Piazza Unita d’Italia, in centrul orasului, este o adevarata reflectare a acelei opulente culese de-a lungul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX- lea. Este cea mai mare piata din Europa cu vedere la mare , prezidata de Primarie si flancata de palate monumentale. Unul dintre ele este fostul sediu al Lloyd-ului austriac, numit ulterior Lloyd Triestino, cea mai importanta companie de transport maritim a Imperiului Habsburgic, care a fost fondata in 1836 in oras.
Castele de basm
Marele Canal, la doar zece minute de Piazza Unita d’Italia, este o alta marturie a splendorii orasului Trieste. Scriitorul francez Stendhal a putut verifica acest lucru in lunile in care a ocupat functia de consul in oras. Pe ambele parti ale canalului se afla palatele nobilimii, numeroase piete si celebrele cafenele, unde intelectualii si artistii mergeau in cautarea inspiratiei. Poetul Rainer Maria Rilke a gasit acelasi lucru in timpul sederii sale la Castelul Duino, aflat la mai putin de o ora de Trieste. Acolo a scris Elegiile lui Duino (1923), pe care le-a dedicat patronului sau si proprietarului castelului, Printesa de Thurn si Taxis.
Pe drumul de intoarcere catre Trieste, exista un alt loc de vis in care sa te opresti. Aratand ca ceva dintr-un basm, Castelul Miramare si gradinile sale au fost construite pe varful unui promontoriu cu vedere la mare , la mijlocul secolului al XIX-lea. Acolo, arhiducele Maximilian de Habsburg si sotia sa si-au trait dragostea pasionala pana cand arhiducele a plecat sa-si asume Coroana Mexicului. Nu s-a mai intors niciodata. Aventura mexicana l-a aterizat pe Maximilian in fata plutonului de executie. Sotia lui, indurerata de pierdere, a fost inchisa la Miramare pana s-a intors in Belgia natala.
Cafea si literatura
Cu toate acestea, viata triestinilor nu s-a oprit. Declinul monarhiei austro-ungare a coincis cu explozia culturala din primele decenii ale secolului al XX-lea. Cafenelele orasului erau pline de dezbateri politice aprinse, gazduind in acelasi timp intalniri regulate de scriitori.
La Cafe Stella Polare , langa Grand Canal, inca mai puteti gusta cafeaua delicioasa pe care scriitorul triestino Italo Svevo si marele sau prieten James Joyce au baut-o candva in timp ce discutau despre lucrarile celuilalt.
Nici Primul Razboi Mondial, nici anexarea Triestei la Regatul Italiei nu au intrerupt explozia literara a orasului. Italo Svevo a scris Constiinta lui Zeno (1923), capodopera sa, fara sa inceteze sa mearga la Cafe San Marco, un alt loc mitic din oras. De asemenea, era obisnuit sa-l vezi acolo pe ilustrul poet triestino Umberto Saba cand a inchis obloanele Librariei sale Antica e Moderna, care se afla la zece minute de Cafe San Marco si poate fi vizitata.
Multe locatii istorice au supravietuit pana in zilele noastre
Cafenelele literare care au inundat Trieste fac parte din esenta orasului. Multe premise istorice au supravietuit pana in zilele noastre. Cu noroc, clientii Cafe San Marco il pot intalni pe Claudio Magris, un mare autor de literatura italiana contemporana care a sedus lumea cu opera sa Danubio (1986) si care de obicei sta sa citeasca si sa scrie la mesele lor. Magris a scris odata ca Cafe San Marco, la fel ca si colegii sai, era „inima orasului” plin de viata. Si e adevarat, inca bat cu putere pe strazile acestui oras care a alimentat literatura universala din coltul ei de pe malul Marii Adriatice.
Cinci cafenele literare
Cafenelele literare din Trieste au experimentat direct inflorirea culturala a orasului in primele decenii ale secolului al XX-lea. Astazi mai poti gusta o cafea delicioasa in aceste locuri emblematice.
CAFE TOMMASEO
Este una dintre cele mai vechi si mai prestigioase din Trieste. Si-a deschis portile in 1830 si, desi si-a adoptat numele actual putin mai tarziu, nu a incetat sa-si serveasca clientii de atunci. A fost un punct de intalnire pentru elitele intelectuale si politice din Trieste.
CAFE URBANIS
S-a nascut ca patiserie la scurt timp dupa precedenta. Situat in Piata Bursei din Trieste si aproape de teatru, Cafe Urbanis este un loc elegant, cu cafele bune.
CAFE DEGLI SPECCHI
Este in centrul orasului, in Piazza Unita d’Italia. A fost un stabiliment frecventat de intelectuali, artisti si politicieni legati de Risorgimento italian, miscarea de unificare a tarii.
CAFE STELLA POLARE
La inceputul secolului al XX-lea, era obisnuit sa-l gasesti pe scriitorul James Joyce, care venea in fiecare zi sa bea cafea si sa manance prajitura, precum si pe Italo Svevo, care petrecea timp citind sau scriind, in acest loc.
CAFEA SFANTUL MARC
Este cea mai faimoasa dintre cafenelele literare din Trieste. Fondata chiar inainte de Primul Razboi Mondial, scriitorii Joyce, Svevo si Saba au trecut prin mesele sale, iar astazi aceasta traditie continua cu Claudio Magris.
