Sapte decenii, doua regimuri politice, doua varste ale societatii, doua abordari ale publicitatii si cateva zeci de printuri – de acesti parametri este definita expozitia “De la sublim la ridicol: 70 de ani de reclama in Romania”, al carei vernisaj a avut loc astazi, la Institutul Cultural Roman.
Expozitia realizata de Ucu Bodiceanu si Ancuta Lacramioara Chis pune fata in fata publicitatea din epoca interbelica si cea din perioada comunista. Materialele folosite sunt fotocopii ale unor printuri aparute intre 1929 si 1986 (aproximativ) in diverse almanahuri si periodice romanesti.
“Daca publicitatea interbelica este caracterizata de o finete extraordinara si este adresata unui public tinta rafinat, cea datand din perioada comunista este plata, stangace”, a explicat Ancuta Lacramioara Chis pentru publicul prezent la vernisaj si a adaugat ca printurile expuse sunt sugestive, cu texte deosebite.
Reclamele interbelice portretizeaza o femeie rafinata, care foloseste brandurile renumite, internationale, de cosmetice si imbracaminte. Cele comuniste arata o femeie casnica, gospodina, de multe ori din mediul rural.
De fapt, pentru perioada comunista “nici nu putem vorbi de publicitate, pentru ca termenul implica ideea de concurenta si in comunism nu exista asa ceva, dar nu le putem spune nici anunturi”, detaliaza co-autoarea pentru Stiri de Bine. Publicitatea dintre anii 50 si anii 80 era de fapt un soi de propaganda, menita sa contribuie la uniformizarea societatii. “Reclamele la parfum, de exemplu, din perioada interbelica, se adresau unei anumite categorii de public. In comunism se considera ca fiecare om are deja acces la ele”.
Astfel, apar “anunturile” pentru rulmenti, pentru autobuzul produs de fabrica Mao-Tze-dun sau pentru carnetul CEC. Acestea erau realizate de jurnalisti sau de functionarii insarcinati cu imaginea institutiei sau cooperativei respective. “Publicitatea comunista avea si un mare merit: educa populatia, incuraja igiena sau ecologizarea”, spune Ancuta Lacramioara Chis indicand printurile care promoveaza reciclarea sticlelor.
Vizionarea reclamelor este nu numai amuzanta, ci si revelatoare pentru vremurile pe care le reprezinta. Aflam cu aceasta ocazie ca in perioada dintre razboaie romanii cumparau “crema pentru indepartat sbarciturile” (crema antirid), “aparate cinematografice de casa, miscatoare”, dar si Cacao Knorr pentru diaree. Aflam, de asemenea, ca geamurile termopan erau produse inca de pe vremea lui Ceausescu, la fabrica Medias.
In perioada interbelica, publicitatea romaneasca tinea pasul cu cea internationala. “Eram pe val, aceleasi reclame le regasim si in Germania si la Paris. In perioada comunista deja s-a pierdut, de aceea am fost dati cu 50 de ani in urma si la capitolul publicitate si la capitolul obiectelor prezentate in reclame”, adauga Lacramioara Chis. Evolutia publicitatii nu trebuie desconsiderata, intrucat aceasta reflecta omul si societatea si poate fi considerata chiar arta, “pentru ca nu este destinata doar orientarii publicului spre un obiect de consum, ci ne incanta sau nu la fel cum un obiect de arta ni se pare urat sau frumos”.
Expozitia a fost realizata intai la Cluj si a pornit de la reclamele interbelice. Autorii expozitiei ne-au dezvaluit ca pregatesc inca un episod, intitulat “Un secol de publicitate in Romania”. Aceasta noua expozitie va cuprinde 250-300 de printuri din 1929 si pana in prezent si va fi realizata cel tarziu in luna octombrie. Ucu Bodiceanu a adaugat ca reclamele vor fi apoi culese si intr-un album.
Pana in octombrie, publicul bucurestean se poate delecta cu actuala expozitie “De la sublim la ridicol”, ce este gazduita de ICR pana pe 20 mai.
