Eric Arthur Blair s-a nascut la 25 iunie 1903 in India la Motihari, Bihar in regiunea Bengal pentru ca tatal sau, Richard Walmesley Blair era angajatul Departamentului Opium din cadrul Administratiei Britanice a Indiei (Indian Civil Service). Mama lui, Ida Mabel Blair (nascuta Limouzin) avea origini franceze, bunicul matern al lui Orwell fiind implicat in diverse afaceri in Birmania (Burma in limba engleza, actualul stat Myanmar). Scriitorul a avut doua surori, Marjorie, cu cinci ani mai mare si Avril cu cinci ani mai tanara decat el. In 1904 mama lui a plecat cu copii in Anglia stabilindu-se la Henley-on-Thames tatal ramanad in India, continaundu-si misiunea pana in 1912. Parintii lui nefiind prea bogati nu si-au permis sa-l trimita la universitate iar rezultatele liceale nu prea stralucite nu i-au permis obtinerea unei burse.

Tanarul Blair a urmat calea tatalui, angajandu-se in Politia Imperiala Indiana doar dupa ce a trecut un examen de admitere (a fost al saselea din douazeci si sapte). In octombrie 1922 (nu impliniste nici macar douazeci de ani!) s-a imbarcat pe nava Herefordshire ajungand dupa o luna in Birmania unde a fost directionat catre Mandalay unde se afla scoala coloniala de politie. Dupa absolvirea acestor cursuri Blair a fost trimis la inceputul anului 1924 sa se caleasca la postul de frontiera Myaungmya in delta fluviului Irrawaddy unde trebuia sa asigure ordinea intr-o zona locuita de 200.000 de oameni! In septembrie 1925 a fost mutat la Insein, cea de a doua mare inchisoare din Birmania engleza. In aprilie 1926 a fost mutat la Moulmein, unde locuia bunica sa. Imbolnavindu-se de febra Dengue s-a intors in Anglia in 1927, dandu-si demisia din Politia Coloniala, intentionand sa devina scriitor .

Experientele traite acolo aveau sa-i ofere material pentru o carte Zile birmaneze (1934) si a doua eseuri (O spanzurare – 1931 si Impuscand elefantul – 1936). In vara anului 1928 Blair s-a mutat la Paris, capitala mondiala a culturii in acele vremuri, un oras aflat la mare moda printre scriitorii si artistii acelei perioade. Matusa sa Nellie Limouzin locuia de asemenea la Paris, oferindu-i sprijin financiar atunci cand avea nevoie pentru ca scriitorul a fost nevoit si sa se angajeze in diverse locuri atat pentru a avea bani sa se intretina cat si pentru a acumula experiente. A publicat mai multe articole in divesre ziare franceze. In decembrie 1929 s-a intors la Londra unde s-a angajat ca profesor la liceul pentru baieti Hays din Londra de vest. In aceasta perioada a lucrat la volumul Down and Out in Paris and London ( o traducere aproximativa in limba romana ar fi hai hui prin Londra si Paris) carte pe care a dorit sa o publice folosind un pseudonim.

Alegerea lui a lasat-o la latitudinea editorului sau, Victor Gollancz care, dintre cele propuse de Blair (P. S. Burton, Kenneth Miles, George Orwell, sau H. Lewis Allways) a ales varainta care il va face celebru in intreaga lume, motivul fiind ca este un nume care suna bine in engleza. Volumul a fost publicat in 1933 si in SUA de catre cunoscuta editura new-yorkeza Harper and Brothers. Editorul sau englez, Victor Gollancz, un apropiat al miscarii comuniste britanice cu care de altfel avea sa se certe din cauza cartii Ferma  animalelor, i-a refuzat cea de a doua carte, Zile birmaneze,  fiindu-i frica de eventuale procese insa Harpers s-a arata interesata. Orwell, un laburist convins, a plecat in Spania in decembrie 1936 ca sa devina corespondent de razboi in timpul razboiului civil spaniol. S-a alaturat insa ca voluntar Brigazilor Internationale alcatuite din simpatizanti ai Republicii spaniole din intreaga lume, Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusa de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxista (PMUM sau POUM in spaniola). In ianuarie 1937 Orwell, care avea grad de caporal a fost trimis sa ia parte la ofensiva din Aragon. In luna urmatoare a fost mutat la Huesca. Dupa 115 zile petrecute in linia intai a primit permisiunea sa plece și s-a intors la Barcelona. Aici a fost martorul evenimentelor sangeroase din mai 1937 cand POUM considerat un partid rival de catre comunistii controlati de agentii NKVD ai lui Stalin, necontrolat de acestia, acuzat ca ar fi trotkist a fost declarat ilegal.

Orwell s-a intors la Huesca pe 12 mai 1937. Avansat la gradul de locotenent secund avea sub comanda un pluton de 30 de oameni. A fost impuscat in gat de un tragator izolat (era mai inalt decat erau in mod normal spaniolii de aceea iesea mai usor in evidenta) si a fost temporar paralizat pe partea stanga, si-a pierdut chiar si vocea. In spital a aflat ca partidul din care facea parte a fost declarat ilegal iar el  se afla in pericol de moarte. Cu ajutorul consulului englez din Barcelona, Orwell a fugit in Franta. La intoarcerea sa in Anglia, Orwell si-a descris experientele din timpul Razboiului Civil in Omagiu Cataloniei (Homage to Catalonia, 1938). In aceasta carte a incercat sa spulbere miturile propagandei diseminata de ziarele britanice, intre care cele mai implicate erau ziarele de extrema stanga, Daily Worker, un ziar controlat de Partidul Comunist. Cartea, desi era remarcabil scrisa, s-a vandut doar in 1.500 de exemplare in urmatorii 12 ani. „Carte tragica si demistificatoare, scrisa de un intelectual indragostit de libertate, Omagiu Cataloniei apartine acelui gen pe care Lionel Trilling, distinsul ganditor american, l-a numit al rascrucilor insangerate, unde literatura se intalneste cu politica.”Vezi cartea Jurnale de Gorge Orwell

Orwell a mai publicat un roman O gura de aer (Coming up for Air) in 1939. In august 1941 Orwell a inceput sa lucreze pentru Eastern Service of the British Broadcasting Corporation (B.B.C.). Sarcina principala consta in a scrie editorialul unei emisiuni radiofonice in care sa comenteze evenimentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 pana in 1943 in India. In aceeasi perioada Orwell a lucrat si pentru ziarul The Observer. In anul 1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist Tribune, l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, avand sarcina de a scrie un editorial saptamanal, intitulat Cum imi place (As I Please). Stilul sau lucid si clar l-a transformat intr-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din aceasta epoca contin pagini de mare talent jurnalistic.

Urmatoarea carte a lui Orwell a fost celebra Ferma animalelor, o satira sub forma unei fabule avand ca subiect regimul comunist sovietic. Cartea, i-a suparat pe foarte multi prieteni cu convingeri de stanga, inclusiv pe fostul sau editor, Victor Gollancz (un tovaras de drum), care i-a respins-o indignat. Publicata in 1945, Ferma animalelor a ajuns in scurt timp una din cele mai populare carti din Marea Britanie. Ultima carte scrisa de Orwell a fost influentata de sanatatea sa in declin si de deziluziile politice fata de guvernul laburist care a venit la putere ales cu o larga majoritate in alegerile generale din 1945 dar care era departe de propriile sale idei si viziuni despre socialism (caci Orwell nu a fost nici un moment un om de dreapta). In anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) Noi de Evgeni Zamiatin pentru gazeta Tribune.

Cartea autorului rus avea sa-i inspire romanul sau propriu 1984. Publicata in iunie 1949, cartea este o meditatie profunda asupra sistemului totalitar comunist, meritul lui Orwell fiind cu atat mai mare cu cat el nu a trait si nici macar nu a vizitat Uniunea Sovietica, experienta din Spania dar si perspicacitatea sa fiindu-i de ajuns. „Asadar, Winston isi pusese acum in gand sa-si inceapa Jurnalul. Nu era ceva oprit (in realitate, nimic nu era oprit, de vreme ce nu mai existau legi) insa numai simplul fapt de a tine un jurnal iti asigura condamnarea la moarte sau, in cel mai bun caz, douazeci si cinci de ani de ocna.” Cum sa nu-i puna in cap intreaga miscare comunista din lume cu cuvinte precum „Daca partidul isi putea baga mana in trecut si spune despre un eveniment sau altul ca nu s-a intamplat niciodata asa ceva era mai strasnic decat tortura sau moartea.” Ca sa nu mai aducem in discutie teoretizarea pe care o face Orwell limbajului comunist numit neolimba sau gandirii perveritie numita dubla-gandire. ”Sa stii fara a sti; sa crezi ca ai dreptate in timp ce promovezi o minciuna minutios elaborata; sa sustii simultan doua opinii, constient ca sunt contradictorii, si sa crezi totodata in ambele etc.”

Internat in spital langa Londra a fost vizita si de Celia Kirwan, angajata a Foreign Office activand in cadrul Information Research Department recent infiintat de catre guvernul laburist pentru a edita materiale anticomuniste. Orwell a fost rugat sa stabileasca o lista cu nume de autori pro-comunisti, lista pe care Orwell a scris-o si care a ramas secreta pana in 2003. George Orwell a murit la data de 21 ianuarie 1950, la varsta de patruzeci si sase de ani din cauza tuberculozei. A solicitat sa fie ingropat conform ritualului anglican in cimitirul celei mai apropiate biserici. Placa funerara specifica simplua doar ca “Here lies Eric Arthur Blair, born 25 June 1903, died 21 January 1950″ fara nici o referire la pseudonimul care l-a facut faimos in intreaga lume.

Recent Editura Polirom a avut inspiratia sa publice jurnalele lui George Orwell, unul dintre marii scriitori englezi dar si din imensa lume anglofona din secolul trecut. Am fost atras de personalitatea lui Orwell inca de la inceputul anilor 90 cand, incetul cu incetul, opera sa a inceput sa fie tradusa si in limba romana caci ca multi alti scriitori incomozi, Orwell nu a fost tradus deloc in limba romana inainte de 1989 din motive mai mult decat evidente. Cea mai mare parte a cartilor sale ar fi fost considerata subversiva de catre cenzura comunista. Cele mai polemice carti sunt binecunoscutele Ferma animalelor si 1984 insa nici Omagiu Cataloniei nu este complezent cu ideologia comunista. Volumul aparut anul trecut la editura ieseana reuneste jurnalele pe care le-a tinut Orwell cu o constanta extraordinara din 25 august 1931 pana in ultimele clipe ale vietii sale caci chiar si internat in spital el a continuat sa scrie in jurnal. Perioada cand Orwell s-a aflat in Spania, in timpul razboiului civil, lipseste din materia jurnalului nu pentru ca Orwell nu ar fi notat si atunci in jurnal ci pentru ca, se pare, agenti ai NKVD i-ar fi confiscat hartiile si, implicit si jurnalul din camera de hotel pe care o ocupa la Barcelona. Valoarea jurnalelor lui Orwell este ridicata pentru ca ofera o perspectiva de o mare acuratete asupra unor evenimente fierbinti in care s-a aflat lumea in anii 1930-40.

Pentru a intelege „Jurnalele” lui Orwell, editorul englez a insotit materia insemnarilor scriitorului cu un bogat si indispensabil aparat critic menit a-l ajuta pe cititorul mai putin avizat sa inteleaga momentele la care Orwell se refera. Acest aparat critic a fost preluat si in editia in limba romana astfel incat jurnalele lui Orwell, cel putin cele din timpul celui de al doilea razboi mondial, reprezinta o introducere serioasa in desfasurarea actiunilor militare si politice caci Orwell, atat prin activitatea sau publicistica cat si prin scrierile sale, dovedeste o implicare totala in derularea istoriei. Traind inainte de a fi angajat la BBC la tara, ocupandu-se de o mica ferma Orwell consemneaza constincios si aproape zilnic numarul oualelor obtinute de la gaini precum si pretul pe care l-a obtinut din vanzarea lor.