In articolul trecut am vorbit despre capodopera lui Visconti “Ghepardul”, iar astazi o sa incheiem seria dedicata operelor sale cu un adevarat film de arta, “Moarte la Venetia” (Morte a Venezia, 1971).

Acesta spune povestea artistului care trebuie sa-si gaseasca linistea, sa se impace cu latura sa creatoare dar si cu aceea de simplu om neajutorat in fata vietii dar mai ales in fata mortii si a iubirii.Filmul este bazat pe nuvela cu acelasi nume scrisa de Thomas Mann si reprezinta o sumedenie de simboluri, cel mai des intalnit fiind simbolul apei care demasca infinitatea posibilitatilor si al purificarii. Ea poate aduce viata sau o poate distruge.

Filmul spune povestea unui compozitor german care calatoreste spre Venetia pentru a se recupera dupa o lunga perioada de stres si pentru a avea grija de problemele sale cardiace. Este vara lui 1911 si Gustav von Aschenbach calatoreste spre locul unde vrea sa gaseasca linistea dar unde va gasi doar neliniste si neimplinire.

Luxosul Hotel Lido este locul unde atentia acestuia este indreptata catre o familie poloneza, dar mai ales catre tanarul Tadzio. Obsesia sa fata de acest Adonis intruchipat, pe care considera frumusetea fizica ideala, il poate costa viata atunci cand decide sa-si prelungeasca vacanta in ciuda unei epidemii de holera.

Pentru ca nu il poate avea pe tanar, compozitorul isi transforma sederea la Venetia intr-o vanatoare din priviri. Doar ochii lui sunt cei care pot mangaia sau adora fiinta iubita.

Visconti da nastere unui personaj care traieste intr-un glob de cristal si care nu vrea sa aiba prea multe contacte cu oamenii. Cateva imagini din trecutul sau ne arata adevarata sa fire: un om vesel, dragastos dar care devine aspru, rigid si rece in momentul in care fiica sa moare. Compozitorul traieste in lumea lui atat fizica cat si spirituala si ii este foarte greu, ajuns in fata iubirii, sa iasa din aceasta carapace pe care o considera perfecta.

Simfonia nr. 5 de Gustav Mahler este un al doilea personaj principal. In acest film replicile sunt putine ca numar, astfel ca interesul privitorului este captat si tinut viu pe tot parcursul filmului cu ajutorul muzicii.

Filmul este expresiv, frumos, trist si mult mai bun, pentru unii, decat cartea. Motiv pentru care a si fost nominalizat la Cannes, pentru Palme d’Or sau la Premiile Oscar, pentru costume.

In articolul viitor o sa descoperim universul unui mare regizor, Orson Welles.