In articolele trecute am vorbit despre unul dintre cei mai importanti regizori italieni, Luchino Visconti. Dar astazi o sa incepem sa cunoastem un regizor care, pentru multi, s-a nascut mult prea devreme, reusind cu usurinta sa-si depaseasca perioada: Orson Welles.

Este cineastul care deschide o noua era in filmul american si care reuseste sa ramana in istorie, cel putin, datorita filmului “Cetateanul Kane” dar si prin piesa de radio, “Razboiul Lumilor”, pe care a lecturat-o intr-un mod cat se poate de real, provocand panica printre ascultatori.

Orson Welles s-a nascut pe 6 mai 1915, in Kenosha, Wisconsin, SUA. Provine dintr-o familie in care tatal sau era un bun inventator iar mama sa o frumoasa pianista. Este un copil-minune, magician, om-orchestra, dar si foarte talentata in desen si chiar la pian, unde invata sa cante inca de la varsta de trei ani. Manifesta un interes deosebit pentru Shakespeare si realizeaza propria sa adaptare la numai sapte ani. Isi pierde parintii de mic, mama la sapte ani, tatal la 15.

In anul 1930 castiga un premiu pentru punerea in scena a piesei “Iulius Cezar”, de Shakespeare.

A fondat studioul Mercury, care avea sa-i aduca faima nationala datorita unei interpretari, de pe 30 octombrie 1938, a “Razboiului Lumilor”, atunci cand a intervenit in cadrul unei emisiuni cu “stiri” despre o invazie extraterestra. Sapte milioane de americani l-au ascultat si a fost atat de convingator in interpretarea sa, incat a declansat panica in intreg New York-ul. Au fost chemate chiar si trupele americane sa apere tara. Datorita acestei intamplari, i se deschid usile la Hollywood unde i se propune sa realizeze filme.

Si asa apare in anul 1941 primul sau film major care avea sa fie vazut de catre public, “Cetateanul Kane”. Din cauza unor neintelegeri, studiourile RKO sunt pe punctul de a arde negativul, dar filmul se va lansa totusi pe 1 mai 1941. Este un esec din punct de vedere comercial, oamenii nu-l inteleg dar succesul de critica este enorm, reprezentand o revolutie pentru cinematografie.

Filmele sale viitore nu s-au bucurat nici ele de un mare succes comercial, el reusind sa regizeze doar 15. Al doilea sau film a fost “Splendoarea Ambersonilor”, pelicula realizata dupa o povestire careia i s-a acordat Premiul Pulitzer in 1919. Filmele sale sunt un esec financiar deoarece publicul american nu reuseste sa-i recunoasca si sa-i inteleaga valoarea. Dar el este o influenta incontestabila asupra unor nume mari precum Francis Ford Coppola, care il considera idolul sau.

In anul 1948 realizeaza in doar 21 de zile filmul “Macbeth”, care este considerat o lovitura de maestru.Acesta intra in contradictie cu o alta productie, “Othelo” pentru care se straduieste patru ani ca sa-l termine, el fiind intrerup de multe ori din cauza crizei financiare. Dar eforturile sale sunt rasplatite atunci cand este premiat la Cannes.

Pentru Orson Welles, cel mai bun film al sau, unde si joaca, este “Falstaff” despre care declara: “Falstaff este o completare, venita dupa 40 de ani, de ceea ce Citizen Kane insemna, inceputul vietii mele”.

Moare pe 10 octombrie 1985, la Hollywood, in urma unui atac de cord si reuseste sa ramana in istoria cinematografului drept ca regizorul si actorul indragostit de Shakepeare dar si creatorul celui mai bun film din istorie. I se inmaneaza Premiul Oscar onorific in anul 1971.

El ramane un personaj poate prea stralucitor pentru o America atat de conservatoare, este acel wonder boy pentru care filmul este “cel mai minunat dintre jocurile electrice” si iti lasa impresia ca trebuia sa se nasca in alta perioada ca sa fie inteles, apreciat si adorat asa cum merita. Dar cunoscatorii stiu si il apreciaza pe cel care a fost Orson Welles.

In articolul viitor o sa cunoastem prima sa mare creatie, “Cetateanul Kane”.