Nu l-am putea imagina vreodata pe artistul Petre Achitenie, altfel decat zabovind temator pe marginea clepsidrei, ascultand cum se desira linistea, scurgandu-se incet, pe sub bolti , arcade sau lespezi voevodale.
Spatiul vast, labirintic al lumii sale povesteste despre o lunga si istovitoare calatorie spre tarmurile propriei lui fiinte; una ce nu se fereste de puterea marturisirii, fiind in stare sa triumfe asupra eternelor contexte ale istoriei . Maestrul a imbratisat de altfel registrul confesiunii plastice directe, nemediate, inca de la primii sai pasi prin gradinile Artei . Statornic fiu al tarinii moldave- cum ar fi spus mesterul Noptilor de sanziene- el a stiut sa ridice hrisoavele trecutului la rang de metafora, zidindu-le faima in tot atatea altare de gand si de inchinare ( v. fresca de la Marasesti- Din Istoria Neamului -.impreuna cu alte lucrari monumentale precum Mausoleul Mateias de la Campulung-Muscel, in tehnica mosaic gen murano, in memoria eroilor din razboiul reantregirii, sau Monumentul Eroilor din primul razboi mondial, de la Turnu-Severin, un mosaic de 60 m.p.-paviment- si triptice pictate pe lemn ) .
Pictura i-a fost deopotriva calauza si mentor in efortul sau de asimilare a sensurilor materiei; pentru Achitenie acest intim dialog cu materia e considerat a fi factorul prim de nastere al imaginilor . A fost harazit a se contopi in acest aed al culorilor de inceput de lume, un ochi fantast, lyric si o mana fericita, indelung exersata . O asemenea reunire il va fi ajutat pe artist sa descifreze tainele universului in silabe plastice irepetabile . Ecourile lor razbat dincolo de atelier, peste vointa autorului, sugerand echilibru si mai ales, comuniune . Primind de timpuriu botezul marilor spatii, transpus heraldic-bizantin intr-o fresca creatorul si-a amintit acea lectie imemoriala a picturii parietale, asa cum a cultivat-o Moldova sa patriarhala, in spatiul medieval sau , sub alte auspicii, Roma quattrocentista. Rodul acestui antologic priveghi a strabatut coridoarele vremii , ajungand in versiune moderna, la ceea ce a realizat Petre Achitenie, inconjurat de discipolii sai, in acel topos sanctus al imaginarului colectiv, ce au fost odinioara Marasestii.
Existenta sa reface in varii etape, varstele unui veritabil Bildungsroman ( el a fost elevul favorit al pictorului Gh.Popescu, la Scoala superioara de pictura monumentala, urmand dupa aceea desenul cu Camil Ressu si picture cu Al. Ciucurencu, la Academia libera Guguianu; mai tarziu a devenit asistentul lui Ciucurencu la Institutul de arte plastice N.Grigorescu, in plina era proletcultista, in 1957, continuind apoi perioada de studii cu Loganson, la Academia de arte Repin din Leningrad ). Inca de atunci s-a reliefat preferinta pentru desen, culoare si pentru compozitia monumentala ( chiar daca tributara tendintelor realiste, post-academiste, inerente epocii, impregnate de vocile propagandei: v. aici, prima sa participare la Expozitia de stat din 1948, cu o compozitie vadit sociala ) . Pe de alta parte, dupa 1960, gandirea sa plastica isi va fi extins si diversificat fluxul , demonstrand o cu totul alta putere de expresie ( la acest fapt au contribuit si numeroasele calatorii de studii si documentare intreprinse atat in Orient, cat si in spatiul occidental: Germania, Franta, Italia, Spania, Belgia, Grecia, Austria, Elvetia, Olanda si ex- Iugoslavia ).
Treptat, artistul avea sa descopere ca ritmurile sunt esentiale in edificarea imaginii; ceea ce conta pentru el era intelegerea picturii ca axa si suma a imaginatiei ( iar nu datele primare ale perceptiei ). Ideea desavarsirii anatomice- de la Fidias citire cedase locul expresivitatii formei simbolice, si acest fapt il va calauzi spre o alta abordare a originilor existentei ( de la ebosele etapei repiniene si pana la viziunile monumentale de mai tarziu s-a conturat deja un stil, o metoda de lucru; Achitenie a reevaluat atat traditia picturii murale din nordul Moldovei, cat si dimensiunea colorismului autohton ) . De la Grigorescu a retinut acea savoare cromatica asociata pasiunii pentru mestesug. De aici pana la spontaneitatea gestului nu a mai fost decat un pas; in plus, picture murala i-a ordonat spiritul , determinandu-l sa ( re )defineasca ideea de compozitie . In aceasta putere a sa de a transfigure materia si spatiul sta semnul vitalitatii ( lucrari precum Iubire, Cocorii, Metamorfoza pamantului erau semne in care reflexul programmatic dobandea o anume traire poematica ).
Preferand confesiunii pe mai multe game, timbrul retinut, ceremonios al culorii, artistul a strabatut tinutul artelor asemeni vechilor pelerini, cu pasiunea celui ce a invatat sa asculte muzica secreta a Universului . Cerul ii va fi daruit un har si pe vatra lui artistul a inceput sa zideasca insotit parka de un sunet de jertfa si de inchinare, cum ar fi spus Voiculescu . El cauta si azi acel drum salvator de nelinisti, desi ades ne spunea jovial si ncrezator, ca l-ar fi aflat, ascuns undeva, printre odoare duhovnicesti.
