Daca saptamana trecuta am vorbit despre actrita Leopoldina Balanuta si ne-am amintit de artista cu ocazia comemorarii a 12 ani de la trecerea ei in nefiinta, StiriDeBine schimba registrul discursiv si va vorbeste astazi despre veselia din Romania.

Noi, romanii, suntem, inainte de toate, un popor vesel. Si ce reflecta mai bine veselia noastra decat un cimitir vesel, care a devenit, de-a lungul timpului, o importanta atractie turistica pentru Romania?

Singurul cimitir vesel din Romania, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, este Cimitirul Vesel din Sapanta, despre care vom povesti astazi.

Cimitirul Vesel se afla in localitatea Sapanta, judetul Maramures. Picturile naive de pe crucile viu colorate reprezinta scene din viata si ocupatia persoanelor inhumate acolo. Pe unele cruci exista chiar si versuri in care sunt amintite, de cele mai multe ori cu umor, persoanele care si-au gasit odihna vesnica in Cimitirul Vesel din Sapanta.

Ineditul Cimitirului Vesel provine din diferentierea fata de majoritatea culturilor popoarelor, care considera moartea un eveniment foarte solemn. Uneori, caracterul aparte al acestui cimitir din Sapanta a fost pus in legatura cu cultura dacilor, a caror filosofie era bazata pe nemurire.

Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica, iar moartea pentru ei reprezenta doar trecerea spre o alta lume, mai buna decat cea in care au trait. Dacii nu vedeau moartea ca pe un sfarsit tragic, ci ca pe o sansa de a-l intilni pe zeul suprem, Zalmoxis.

Cimitirul Vesel din Sapanta isi are originea in cateva cruci sculptate de Stan Ioan Patras. In 1935, Stan Ioan Patras a sculptat primul epitaf, iar incepand din anii ’60, intregul cimitir a fost populat cu aproximativ 800 astfel de cruci. Astfel, cimitirul a devenit un adevarat muzeu in aer liber, de o natura unica si o atractie turistica incredibile.

‘Albastru de Sapanta’, un brand al Cimitirului Vesel

Materialul folosit pentru crucile din Cimitirul Vesel din Sapanta este lemnul de stejar, care este inscriptat manual dupa ce a fost mai intai taiat, uscat si sculptat.

In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sunt simple, dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentand un aspect relevant din viata fiecaruia.

Unele scene prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, altele prezinta barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si alte ocupatii.

Desene si poeme inveselesc crucile si pe cei care le privesc

Epitafurile de pe cruci sunt sincere, spontane si scrise la persoana I. Aceste poeme reprezinta mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc, iar satira se gaseste frecvent in versurile de pe cruci. Fiecare poem contine numele celui decedat si un aspect esential din viata persoanei.

Un epitaf celebru suna asa:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea

Cioplitorul Stan Ioan Patras: de la anonimat la celebritate

Stan Ioan Patras s-a nascut in 1908, in comuna Sapanta din judetul Maramures, intr-o familie obisnuita cu prelucrarea artistica a lemnului. Stan Ioan Patras a fost atras inca din tinerete de sculptura in lemn, de pictura si de poezie. El a inceput sa sculpteze cruci din stejar de la varsta de 14 ani.

In 1935, Stan Ioan Patras, pe atunci un sculptor in lemn anonim, a inceput sa aseze pe cruci si cateva inscrisuri sub forma unor poeme scurte scrise la persoana intai: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greseli gramaticale si foarte apropiate de graiul arhaic.

La inceput, Stan Ioan Patras sculpta in jur de 10 cruci pe an, lemnul folosit fiind cel de stejar. In 1936, el si-a perfectionat stilul de cioplire, iar crucile sculptate de el au devenit treptat mai inguste si au inceput sa apara figurile sculptate in relief, in culori vii pe care le obtinea din pigmenti naturali.

Culoarea predominanta de pe crucile create de Stan Ioan Patras este albastrul, un albastru special, care este numit astazi de catre experti “albastru de Sapanta“.

Pana in anul 1977, cand s-a stins din viata, Stan Ioan Patras a cioplit si sculptat aproximativ 700 de cruci in ambele cimitire din Sapanta, cunoscute sub denumirea de “Cimitirul Vesel”.

Pe crucea sa, Stan Ioan Patras a pus sa i se scrie urmatorul epitaf:

De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea
De la paisprezece ani
Trebuia sa castig bani
La lucru greu de padure
Cu tapin si cu sacure.
Tata-n razboi a plecat
Inapoi n-o inturnat.” (…)

Romania este cu adevarat norocoasa ca are un astfel de cimitir vesel, unde putem observa ca oamenii nu si-au pierdut simtul umorului nici chiar dupa moarte. Data viitoare cand veti merge in vacanta in Maramures, nu ezitati sa faceti o scurta oprire si la Cimitirul Vesel de la Sapanta, pentru a va bucura de viata si pentru a admira umorul romanilor.

Echipa StirideBine va asteapta si vinerea viitoare sa descoperim impreuna inca o poveste din seria care va arata ca si Romania are locuri si oameni despre care merita sa stim.