Exista multe subiecte in jurul Balcanilor. Unul dintre cele mai populare este acela care incearca sa explice regiunea ca pe un cazan etnic ale carui popoare sunt condamnate sa traiasca separat unele de altele. In acest mod simplu, dar si prostesc, ei au incercat sa explice de ce croatii, bosniacii, sarbii sau albanezii s-au ucis intre ei in ultimul deceniu al secolului XX.
De parca in ADN-ul indivizilor acestor popoare ar exista o gena rauvoitoare care incita la ura intre oameni de diferite etnii. Desi absurd, acesta a fost modul in care Balcanii au inceput sa se prezinte lumii exterioare. Cu toate acestea, tarile balcanice, care gazduiesc diferite culturi, limbi si religii, au fost si ele un exemplu de convietuire pasnica de secole.
Majoritatea acestor tari gazduiesc un numar mare de popoare sau nationalitati si rareori se poate vorbi de tari omogene din regiune. Aceasta eterogenitate se explica prin diferitele interese politice si economice care converg intr-o zona care a servit istoric ca o punte intre Est si Vest si ca regiune strategica pentru diferite imperii. Nu este surprinzator ca granitele Serbiei, Croatiei, Albaniei sau Macedoniei au fost trasate in jurul intereselor marilor puteri in Tratatul de la Berlin din 1878, printre altele.
Diferitele razboaie care au avut loc in fosta Iugoslavie la sfarsitul anilor 1990 au schimbat componenta etnica a regiunii. In Croatia, de exemplu, exista o minoritate semnificativa de sarbi in estul tarii, care reprezinta aproximativ 5% din totalul populatiei, desi inainte de conflict acest procent ajungea la peste 12%. In Serbia, prezenta maghiarilor in Voivodina, in nordul tarii, este inca semnificativa si se ridica la 13% din totalul regiunii, desi acest numar este in scadere de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Bosniacii, sau musulmanii bosniaci, inca constituie majoritatea in zona sarbeasca Sandzak din vestul tarii, si mai ales in Novi Pazar, capitala regiunii.
In Kosovo, fosta provincie din sudul Serbiei care si-a declarat independenta in 2008, tabloul etnic ramane complicat. Sarbii reprezinta aproximativ 8% din populatie, in timp ce marea majoritate a kosovarilor, care reprezinta aproximativ 90%, sunt etnici albanezi. Exista, de asemenea, o minoritate de bosniaci in nord-vestul si sud-vestul tarii care depaseste 1%. In schimb, Albania vecina este unul dintre cele mai omogene state din regiune, desi gazduieste un numar semnificativ de greci din sudul tarii si 14% care nu se identifica cu niciun grup.
La nord, Muntenegru gazduieste o prezenta semnificativa a albanezilor in sudul tarii, 5% din populatie. Populatiile sarbe si bosniace, cu aproape 30% si, respectiv, 10%, traiesc in estul tarii. Bosnia si Hertegovina, care a fost fosta republica iugoslava cel mai puternic lovita de conflictul din anii 1990, inca nu are un grup dominant clar si este impartita intre croati, cu 15%; bosniaci, cu 50%; iar sarbii, cu 30%. In cele din urma, compozitia Macedoniei de Nord este greu de calculat, deoarece ultimul recensamant dateaza din 2002. Minoritatea albaneza, care atunci era de 25% la recensamant, putea ajunge acum la o treime din populatie.
La aceste popoare cu stat propriu li se adauga o serie de minoritati care nu au un stat-mama; unele in regiune, desi altele chiar la nivel global. Minoritatea turca din Balcanii de Vest, comunitatea evreiasca si romii sunt doar cateva exemple ale eterogenitatii regiunii. Cu exceptia celor din urma, restul grupurilor impartasesc o imprejurare comuna: toate sunt intr-un declin demografic constant.
Minoritatea evreiasca, in anonimat
Desi astazi este un grup minoritar, populatia evreiasca din Balcani era de mare importanta inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Data sosirii lor in regiune este greu de estimat, desi unele surse citeaza prezenta lor inca din secolul al XIII-lea. Cu toate acestea, numarul lor a inceput sa creasca odata cu edictul de expulzare a evreilor sefarzi de catre Monarhii Catolici in 1492. O mare parte a evreilor exilati din Peninsula Iberica aveau sa ajunga sa se stabileasca in tarile balcanice, inclusiv Turcia si Grecia. Sub Imperiul Otoman, evreii au gasit un mai mare respect pentru drepturile si libertatile lor si, desi statutul lor nu era acelasi cu cel al cetatenilor musulmani ai Imperiului, se bucurau de anumite libertati, cum ar fi construirea propriilor cartiere si sinagogi.
Holocaustul ar reduce in special populatia evreiasca din Balcani. Se estimeaza ca in jur de 66.000 de evrei iugoslavi au fost exterminati intre 1941 si 1945. Lagarul de concentrare de la Jasenovac (Croatia), supravegheat de regimul fascist Ustasha, a devenit abatorul Balcanilor, in care sarbi, tigani sau musulmani. Dupa conflict, primul recensamant al Iugoslaviei socialiste, din 1948, avea sa identifice doar 6.500 de evrei din tara, desi se estimeaza ca acest numar a fost putin mai mare, deoarece multi evrei au preferat sa se identifice ca sarbi sau croati dupa razboi. In Albania, pe de alta parte, a avut loc un eveniment cel putin unic pentru epoca: desi a fost ocupata de Italia si Germania in timpul razboiului, a fost una dintre cele mai sigure tari din Europa pentru evrei.besa , Albania a fost singura tara europeana care si-a vazut cresterea populatiei de evrei, de la doua sute in perioada antebelica la aproximativ 2.000 la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
In timpul erei socialiste timpurii, populatia evreiasca iugoslava a continuat sa scada constant, in special cu valuri de migratie catre noul stat Israel. Cu toate acestea, a reusit sa ramana static si nu a fost afectat drastic de razboaiele care au destramat Iugoslavia in anii 1990. Astazi, Serbia gazduieste cel mai mare numar de evrei din Balcanii de Vest; aproximativ opt sute, conform recensamantului din 2011. La extrema opusa, minoritatea evreiasca din Macedonia sau Kosovo este aproape inexistenta. In Croatia au ramas aproximativ 500 de evrei, iar drepturile lor ca minoritate sunt consacrate in Constitutie. Cu toate acestea, aceasta protectie legala nu a eliberat populatia evreiasca croata de suferinta de antisemitism, mai ales din 2016, cand a venit la putere un guvern conservator.
In Bosnia si Hertegovina, comunitatea evreiasca a fost remarcabil de activa in viata publica si politica. In inima capitalei, Sarajevo, exista inca o sinagoga in care oamenii canta in iudeo-spaniola, sau ladino, limba vorbita de comunitatea evreiasca sefarda. Desi numarul evreilor bosniaci abia depaseste o mie, au existat personalitati evreiesti importante in politica bosniaca, precum Emerik Blum, fost primar al Saraievoi in perioada socialista, sau Sven Alkalaj, ministrul de externe intre 2007 si 2012. Cu toate acestea, Evreii din Bosnia au fost afectati de ciudateniile sistemului politic bosniac kafkian. Constitutia dicteaza ca indivizii care nu se identifica cu unul dintre cele trei grupuri majore – sarbii, Bosniacii sau croatii — nu pot participa la alegerile parlamentare si prezidentiale. Aceasta discriminare flagranta impotriva evreilor si a altor grupuri minoritare a fost considerata ca atare de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in 2009, dar situatia nu s-a schimbat.
Discriminarea care exista inca in sistemul politic bosniac, scaderea populatiei evreiesti, disparitia ulterioara a limbii ladino si ascensiunea antisemitismului in unele tari din regiune sunt poate cele mai arzatoare preocupari din realitatea evreiasca din Balcani.
Poporul tigan, intre fanfara si discriminare
Adusa pe marele ecran de regizorul iugoslav prin excelenta, Emir Kusturica, insotit de nu mai putin celebrul Goran Bregovic pe coloana sonora, populatia de tigani balcanici s-a prezentat lumii ca excelenti trompettisti in orchestrele de muzica balcanica. Totusi, dincolo de subiectele regionale, care este istoria acestui oras? Care este limba ta predominanta? Desi fundalul ei este incomplet, se crede ca radacinile ei provin din nordul Indiei. Sosirea sa in Balcani a venit insa din mana Imperiului Otoman si se estimeaza ca prezenta sa in regiune dateaza de la sfarsitul secolului al XV-lea. Religia lor se schimba in functie de circumstantele vremii si, in acest fel, astazi coexista nu numai religii diferite in cadrul acestei comunitati, ci si subgrupuri diferite.
In Serbia, marea majoritate a romilor apartin Bisericii Ortodoxe, majoritatea in tara, desi exista si un numar semnificativ de cei care profeseaza islam in sudul tarii, in zona de la granita cu Kosovo. De asemenea, in Bosnia, Macedonia de Nord, Albania si Kosovo, populatia roma profeseaza islam aproape in intregime. Acestea fiind spuse, exista mai multe subgrupuri de romi in aceste tari. Printre acestia se numara Ashkali, a carui limba principala este albaneza si care impartasesc credintele albaneze in Kosovo; in schimb, populatia roma vorbitoare de romi este acuzata ca s-a alaturat Serbiei in timpul conflictului din Kosovo din 1999. In cele din urma, exista asa-numitii „egipteni”, care vorbesc albaneza si se bucura adesea de un nivel de viata mai ridicat in comparatie cu ceilalti.
In ceea ce priveste numarul, populatia de romi este de departe cea mai mare minoritate din Balcanii de Vest. Desi este dificil de calculat numarul total, deoarece acestia nu sunt intotdeauna inregistrati in registrele de stare civila ale tarilor din regiune sau pur si simplu inregistrati ca cetateni ai tarii in care locuiesc, se estimeaza ca in Occident sunt aproximativ 300.000 de romi. Balcani. Aceasta cifra, insa, creste exponential daca tarile vecine precum Bulgaria sau Romania sunt grupate. In comparatie cu depopularea alarmanta din Serbia, Croatia sau Bosnia, romii par sa fie singurul grup din regiune cu o crestere constanta. De exemplu, potrivit Centrului Roman de Studii Demografice, populatia roma ar putea ajunge la 40% din populatia tarii in 2050.
In ciuda acestor cifre si a implementarii proiectelor de imbunatatire a conditiilor de viata ale populatiei de etnie roma, nivelul de trai al populatiei de etnie roma din Balcani continua sa fie mai scazut decat cel al altor comunitati. In Serbia, Bosnia sau Kosovo indicatorii sunt foarte sumbre. In Kosovo, de exemplu, rata somajului in randul populatiei de etnie roma depaseste 50%. In Serbia, abandonul scolar este de aproximativ 80% si se estimeaza ca aproximativ 60% traiesc in asezari cu acces redus la electricitate si apa. In acest sens, in ciuda faptului ca s-a inregistrat o imbunatatire substantiala fata de datele din primul deceniu al anilor 2000, mai este un drum lung de parcurs pentru realizarea unor conditii egale intre populatia roma si celelalte populatii din regiune.
Evanescenta comunitatilor mici
In Balcani mai pot fi gasite ramasite de mici comunitati care trec aproape neobservate. Lista este lunga si controversata, deoarece multe grupuri majoritare sustin ca aceste minoritati sunt pur si simplu o varianta a unui grup mai mare; cu toate acestea, prezenta sa in Balcani este inca prezenta. Numarul circasienilor, un popor din Caucaz, Bunjevci sau sokci, de obicei considerati subgrupuri croate, este nesemnificativ, deoarece au fost absorbiti in alte comunitati mai mari. Cu toate acestea, traditiile lor sunt inca intacte. Alte comunitati precum turcii, torbesii, vlahii sau goranii sunt inca prezente in realitatea multiculturala a Balcanilor.
Prezenta turcilor dateaza de la sosirea Imperiului Otoman in regiune in secolul al XIV-lea. Vorbesc o varianta de turca moderna si populatia lor variaza in functie de statul balcanic in care se afla, Bulgaria, Macedonia de Nord si Kosovo fiind tarile cu cel mai mare numar de turci. In primul, se estimeaza ca turcii reprezinta aproape 10% din populatie, intre 750.000 si un milion de oameni. In Macedonia de Nord, cifra este mai modesta: numarul turcilor este aproape de 80.000, desi multi dintre ei se considera pur si simplu musulmani macedoneni sau Torbesi. In Kosovo, cifra abia ajunge la 20.000, dar locuitorii sai sunt de mare importanta in jurul regiunii Prizren, unde reprezinta aproape 95% din populatie in unele localitati.
Vlahii, numiti si Aromun, sunt poate una dintre cele mai vechi populatii balcanice. Descendenti ai vechilor traci, acestia vorbesc o limba latina asemanatoare romanei de astazi si sunt concentrati mai ales in estul Serbiei, Romania, Macedonia, Albania si Grecia. Adepti ai Bisericii Ortodoxe, exista un numar semnificativ de vlahi care considera Romania drept Statul lor inrudit, fiind singurul stat latin din regiune, in ciuda faptului ca populatia vlahilor nu este originara din Romania. Se estimeaza ca exista aproximativ 50.000 de vlahi in Albania, 35.000 in Serbia si 10.000 in Macedonia. De multe ori, insa, este dificil de estimat numarul exact al acestora, intrucat perspectivele lingvistice, religioase si etnice sunt foarte interdependente, iar vlahii ajung sa se identifice ca romani, sarbi sau albanezi.
Minoritatea Gorani, una dintre cele mai necunoscute din Balcani, este un alt grup care s-a asimilat in ultimii ani cu alte grupuri majoritare precum bosniacii, macedonenii sau sarbii. Aceasta populatie slava musulmana vorbeste o limba asemanatoare macedoneana cunoscuta sub numele de „nasuski” si traieste in principal in sudul Kosovo, in zona muntoasa Gora. Numarul lor a scazut in ultimii ani si se estimeaza ca abia sunt in jur de 10.000 in prezent. De asemenea, au un loc rezervat in Parlamentul kosovar pentru a reprezenta si a discuta interesele populatiei. Cu toate acestea, asimilarea lui Gorani in alte comunitati, precum si lipsa de munca in regiune si emigrarea in alte tari, a pus in pericol supravietuirea acestei minoritati.
Toate aceste minoritati, cu exceptia romilor, se confrunta cu un declin demografic alarmant. Fie ca urmare a asimilarii in alte grupuri majoritare, a natalitatii in scadere sau a emigrarii in alte tari, populatiile de gorani, evrei, turci sau vlahi sunt in scadere de mai bine de jumatate de secol, iar formula pentru a le asigura supravietuirea este complexa.
