Să înveți ceva pe cineva este ca un dar de la Dumnezeu. Însă nu toată lumea poate fi un profesor bun. Ce calități, dar și ce metode sunt cele mai eficiente, puteți citi în rândurile de mai jos.

Cu toții suntem diferiți, deci învățăm într-un mod diferit. Un profesor ar trebui să se adapteze clasei de cursanți pe care îi are. Astfel, de-a lungul timpului, au fost dezvoltate mai multe metode de predare care s-au dovedit eficiente. În primul și în primul rând, cea mai răspândită și cea mai eficientă este vizualizarea. Un cursant ar trebui să vadă imagini, poze, video-uri, grafice al respectivului subiect. Studiile arată că, atunci când avem o reprezentare vizuală a unui lucru, avem șanse cu 70% mai mari să reținem acea informație. Ca să nu mai vorbim că orice imagine parcă transformă pagini întregi de rânduri sau o prezentare PowerPoint plictisitoare într-o activitate mult mai interesantă.

În al doilea rând, proba practică este o altă metodă foarte eficientă, dovedită științific. Dacă dorim că elevul sau cursantul nostru să înțeleagă cât mai bine ceea ce îi explicăm, să îl rugăm să facă el acel lucru. Ghidarea și condusul, spre exemplu, sunt una dintre cele mai puternice variante ca cineva să facă ceea ce îi spunem. Mai mult, este indicat să folosim și exemple cât mai plastice, care pot fi aplicate în viața de zi cu zi, Vor rămâne mult mai bine întipărite în mintea studenților.

În al treilea rând, învățarea prin cooperare este din nou un alt procedeu extrem de productiv. Să încercăm să formăm grupuri de cursanți cu abilități diferite și să le dăm un exercițiu pe care să îl rezolve împreună. După, fiecare ar trebui să verbalizeze propria idee. Acest lucru îi va ajuta să își consolideze încrederea în sine, să își dezvolte abilitățile de comunicare și gândire analitică, toate fiind calități vitale în viață.

În al patrulea rând, atunci când predăm un subiect, ar trebui să îl știm de la cap la coadă, pe de rost. Pregătirea unui profesor poate fi observată imediat de studenți. Cum nimeni nu poate știi totul, ar trebui să încercăm să fim cât mai informați și experți pe acel domeniu. Iar atunci când nu știm, să recunoaștem și să revenim după cu informația lipsă, niciodată nu ar trebui să improvizăm sau să predăm informații false. Mai mult, atunci când suntem foarte buni pe un domeniu, putem să îi vedem clar și pe acei studenți care au acea înclinare spre subiectul pe care îl predăm. De exemplu, dacă predăm ceva ce are legătură cu arta, cum ar fi pictatul sau sculptatul, în acest caz elevul ar trebui să aibă și puțin talent – pe lângă ambiție și motivație. Dacă predăm istoria, atunci cărțile potrivite și puțină răbdare față de cursanți este tot ce ne trebuie. Dacă suntem antrenori de ceva mai neconvențional, cum ar fi poker sau blackjack, atunci ar trebui să avem deja niște strategii pe care să le predăm cursanților noștri.

În al cincilea rând, întrebările deschise îi pot ajuta pe studenți să gândească singuri pe acea temă, astfel pot deveni și mai independenți în gândire. Ar fi recomandat să ne rezervăm ultimul sfert de oră să le adresăm câteva întrebări deschise, adică cele care ar putea avea un răspuns mai complex. Pot fi și unele de știință, care necesită un răspuns exact, dovedit – îi vor ajuta să își rezolve problemele mai târziu, mai repede și mai clar. Spunerea cu voce tare îi va ajuta să rețină și mult mai bine subiectul în sine. Sau putem adresa și întrebări subiective, în care fiecare cursant ar trebui să se gândească la propria părere despre acel subiect.

Și nu în ultimul rând, să nu uităm să incorporăm tehnologia în fiecare curs pe care îl ținem, pentru că vrem, nu vrem, cam acesta este viitorul.

În concluzie, trebuie să ne cunoaștem foarte bine pe noi, ce pregătire avem, dar să ne cunoaștem și cursanții: ce nevoi trebuie îndeplinite, cum prind cel mai bine și cel mai repede informația și să ne adaptăm conform lor.